Pentru lectorii lui Daniil Harms, tradus întâiaș dată și pentru prima oară de prietenul și colegul meu de redacție, Ioan Radin Peianov, zis Ioța. « Două vrăbiuțe stăteau pe o creangă. Una îi spune celeilalte: -Bă, vezi că te-mping! Și a impins-o.» Ioța a plecat, luat pe neașteptate de Doamna care ne pândește la colț de stradă. În amintirea lui, notez că Harms se va fi inspirat din aceste «bancuri seci» pe care le savuram și noi când eram tineri, istorii care trebui să fi circulat pe tot teritoriul Europei de Est. Aici, în Franța, nu am auzit niciodată astfel de anecdote. Frâncii sunt specializați în jocurile de cuvinte derivate din confuziile produse de ortografia lor fantezistă, — cine a văzut pagini de literatură frâncă veche, înțelege aluzia— de omofonii, sau poate de homofoniile homofobilor. Și asta a fost tot.
Un jurnal de scriitor și de redactor de revistă (Vatra, Târgu Mureș), combinat cu filele dosarului de urmărire informativă deschis de Securitate în 1972, cu pagini de corespondență din perioada 1972-1992.