marți, 17 februarie 2009

Un sondaj de opinie sau propaganda pentru autonomia secuilor?


Un sondaj de opinie care se prezintă sub titlul Vox populi dar nu poate fi vocea poporului fiindcă nu respecta nici un fel de reguli de redactare sau reprezentare, nu are cum fi altceva decât propagandă mascată, fiindcă întrebările sunt formulate confuz din start.
Chestionarul a fost inserat de ziaristul Petru Clej pe situl România, liberă în viitor, o publicație cu un statut ziaristic neclar, fiindcă nu e făcut cunoscut proprietarul, fiindcă nu se plătesc onorarii pentru colaborări, dar cu o poziționare politică explicită.
Am produs și noim pe situl revistei Asymetria, un chestionar avînd la bază întrebarea propusă de Petru Clej și răspunsurile sugerate de el. Suntem siguri că rezultatele acestor două pseudosondaje, a dânsului și al nostru, nu vor fi aceleași, nu fiindcă s-ar fi produs vreo reorientare a opiniei publice, de la o zi la alta, ci fiindcă nici participanții, nici opiniile acestora nu sunt indiferente la sex, etnie, vârstă și mai ales la modul în care sunt formulate întrebările.
Când ziaristul Petru Clej va înțelege că însăsi punerea întrebării sale exprimă o opinie, adică o alegere între naționalismul românesc și vînzarea de patrie, că nu are nici un drept să evoce explicit ACUM o ipoteză geopolitică la care nu pot răspunde pozitiv decât urmașii celor care au declarat România un stat multinațional, a cărei dezmembrare ar fi un act revoluționar necesar. Este Petru Clej descendentul unui comunist cominternist, teoria autonomiei culturale, teritoriale este oare altceva decât baza dezmembrării politice a statelor naționale din Europa? Cui folosește slăbirea unor state ? Imperiilor vechi sau noi, limitrofe sau nu. Nu am auzit pe cineva să ceară autonomia teritorială pentru turcii din Germania, nu puțini totuși.
Rămâne să ne întrebăm, deloc retoric, dacă această autonomie declarată drept revendicare normală, pentru un teritoriu din centrul României, reprezintă opinia unor români sau opinia unor cetățeni români care au fost educați de părinții lor ca viitori reconstructori ai Ungariei Mari.
Câtă vreme pseudo-sondajul lui Petru Clej escamotează acest aspect, el nu este decât expresia dorinței unei minorități care nu a avut niciodata stat (e vorba de Secui, care nu sunt Unguri, chiar dacă acum vorbesc ungurește, după un lung proces de acculturație violentă, adică de deznaționalizare) și instrumentul de propagandă a celor care îl finanțează pe Petru Clej, cu scopul construirii unei imagini false despre existența unei pseudo-opinii de masă, așa-zis favorabilă autonomiei teritoriale sau/si culturale a Secuimii. Doar străinii și ambasadele lor au drept de exteritorialitate în interiorul unui stat. Secuii vor trebui să aleagă între exteritorialitate, adică să se considere străini rătăciți în mijlocul României, ramură a națiuni maghiare trăind departe, ambasadă izolată de corpul acesteia, sau să accepte că sunt cetățeni ai României și să se comporte ca atare. Ceea ce nu înseamnă încorporare sau deznaționalizare. Mai există o variantă absurdă. Să obțină autonomia teritorială și să suporte consecințele : să plătească chirie statului românilor pentru folosirea șoselelelor și să plătească vamă pentru importul produselor pe care nu le pot produce singuri pentru supraviețuirea comunității lor ghettoizate de niște politicieni iresponsabili și local-patrioți, care se joacă cu destinele conaționalilor, sub pretextul aplicării consecvente a principiului emancipării naționalităților, un construct ideologic din secolul al XIX-lea. Acești politicieni, care colaborează fără greață cu cleptocrația română postcomunistă, se îmbogățesc astfel și pe spinarea Secuimii sărace orbită de etnism, populație incapabilă să mai vadă conflictele de clasă ascunse, mascate de reinventarea interesată a conflictelor de rasă.



Iată, în chiar paginile publicației lui Petru Clej, o completă prezentare a tezei autonomiste.. Ceea ce dovedește că este vorba de o campanie concertată.



Extragem două citate din acest text, care are meritul de a fi clar :

"• Prin acordarea unor drepturi de autoguvernare administrativă,
drepturi lingvistice şi culturale, drepturi de autonomie fiscală, s-ar
ajuta foarte mult dezvoltarea instituţională şi economică a regiunii,
prin asumarea unei responsibilităţi mult mai mari de către localnici în
dezvoltarea „regiunii proprii”.

• Acordarea autonomiei teritoriale ar începe, după 90 de ani de
înstrăinare reciprocă, un proces de reconciliere, care pe termen mediu
ar ajuta foarte mult la dezvoltarea unei loialităţi reale, a unui ataşament voluntar al secuilor faţă de România, ataşament practic neexistent în ziua de azi."

După 90 de ani de la Unire, se scrie în fine, sub semnătura unui
jurist, un adevăr psihologic incontestabil pentru orice român cunoscător
al situației. Singurul lucru care nu poate fi garantat de nimeni este
consecința unui astfel de eventual troc, care ar duce, așa cum
sugerează autorul, maghiar sau secui, la apariția unui atașament voluntar al Secuilor față de România. Ce raporturi va avea statul românilor cu maghiarii ardeleni, care nu sunt secui, si cu ungurii din Ungaria, ce ar trebui să le ofere cadou ca aceștia să devină loiali sau, respectiv, prietenoși ? Merită să se ignore situația minoritarilor români din aceste județe, așa cum a fost ignorată situația românilor din fosta Regiune Autonomă Maghiară, să fie cedate teritorii, venituri fiscale, bogății minerale subterane, printre altele, pentru a obține ceva atât de fluid și simbolic, cum poate ar fi ataşamentul voluntar al secuilor faţă de România ?
Dan Culcer