Incep să redactez o NIP (notă informativă publică) despre poeta Mara alias Maria Nicoară, din Târgu Mureș. Juna Mara dovedește nu doar un precoce talent poetic, o precoce și explozivă sexualitate ci și o certă înclinație pentru turnătorie. CNSAS mi-a trimis la finele lui 2008 o atestare privind identitatea informatoarei cu nume conspirativ DONA ALBA, stabilită în persoana numitei NICOARĂ Maria, născută la 3 decembrie 1948 în Cozma, județul Mureș, fiica lui Vasile și Eugenia.
Am cunoscut-o în cadrul cenaclului Liviu Rebreanu al Casei de cultură a sindicatelor din Târgu Mureș, probabil prin 1965, oricum după 1963, cenaclu pe care îl frecventam amândoi. Ea era încă elevă de liceu.
Primele note informative datează din 1972 și se află în dosarul meu de urmărire informativă (DUI) din arhivele Securității, paginile selectate și tolerate de ofițerii supervizori, vărsate după epurare la CNSAS.
Cum Mara Nicoară a plecat la București pentru studii superioare, este probabil că asta explică lipsa altor note, la o dată mai târzie, în dosarul meu. Dar tânăra poet frecventa Casa de creație de la Mogoșoia, publica în Luceafărul și Săptămâna culturală a Capitalei, trimitea poeme pe linie dar și altele chiar și la Vatra, era studenta lui Al. Piru, critic care a scris despre volumele ei, e citată de Mircea Micu într-un interviu ca frecventatoare asiduă a acestui scriiitoricesc traftir.
"Ionuţ Crivăţ: V-aş ruga să pomeniţi câteva nume mai cunoscute, mai celebre, ca să zic aşa.
Mircea Micu: Dacă i-aş enumera pe toţi ar fi o listă prea lungă. ~ncerc să comprim pe cât pot, şi îi voi pomeni aleatoriu: Gherase Dendrino, Cella Serghi, Teodor Mazilu, Horia Lovinescu, Marioara Voiculescu, Nica Petre, Mara Nicoară, Ion Băieşu, Frida Papadache, Marin Preda, {tefania Velisar, Teodoreanu, Fănuş Neagu, Sânziana Pop, Mircea Dinescu, Florin Pucă, Ana Blandiana, Gheorghe Pituţ, Nichita Stănescu, Nicolae Breban, Cezar Ivănescu, Alexandru Ivasiuc, Cezar Grigoriu, Romul Munteanu, Lucia Demetrius, Lucian Grigorescu, Ioana Postelnicu, şi alţii pe care i-am avut alături de-a lungul anilor."
Așa că, în măsura în care cei mai sus pomeniți au avut dosare de urmărire informativă sau au tolerat în preajma lor trupeșa poetesă despre care scriem, opera acestei informatoare poate fi depistată și completată parcurgând și aceste surse documentare.
În ce mă privește, voi încerca un portret al informatoarei la tinerețe. Voi reveni.
Completare din 28 iulie 2011
Cu doi ani în urmă, în raport cu primirea deconspirării mai sus publicate, pornind de la un interviu al meu acordat poetei Letiția Ilea, în Tribuna din Cluj, istoricul Nicolae Balint, profesor în Târgu Mureș și harnic ziarist, mă îndemna să acționez bărbătește prin demascarea informatoarei.
La vremea interviului pe care îl comentează N. Balint aveam certitudini dar nu văzusem dosarul de rețea al Marei Nicoară. Nu avea deci rost să spun mai mult fiindcă, în caz de proces cu Mara Nicoară, nu puteam furniza probe indiscutabile pentru justiție. Așa că, ar fi fost un risc inutil, iar demascare dădea chix.
Reproduc articolul lui N. Balint, care are o retorică proprie și nu fără temei, deși imputările adresate mie cad în gol.
Dacă luăm în considerare însă evoluția dosariadei și dezechilibrul organizat dintre demascarea securiștilor ordonatori și demascarea oportunistă a unor informatori reali sau imagiari, în cadrul unor lovituri de dosar, Balint avea dreptate să propună mefiența. Cazurile Adrian Marino, Nicolae Breban nu se aseamănă cu cele ale informatorilor cu certă vocație și cariere pe măsură, de genul Gabriel Gafița.
Dan Culcer
Nicolae BALINT Cine eşti dumneata Donna Alba?
Nu este vorba aşa cum aţi putea fi înclinaţi să credeţi de romanul “Donna Alba” al scriitorului Gib Mihăescu sau de pictura cu acelaşi nume a lui Goya. Potrivit lui Dan Culcer - poet mureşean stabilit la Paris şi unul dintre fondatorii revistei \"Vatra\" din Târgu Mureş - Donna Alba, nume suav şi pur care-ţi induce în subconştient ideea de inocenţă şi gingăşie reprezintă, de fapt, numele de cod al unei distinse şi talentate doamne a literelor mureşene. Un nume cu care aceasta semna - fără nici un pic de gingăşie sau distincţie -notele informative din dosarul de urmărire al poetului Dan Culcer. După 1990, curiozitatea de a-şi studia dosarul întocmit de Securitate i-a oferit ocazia de a descoperi identitatea informatoarei. Cel puţin aşa susţine domnia sa.
De la bun început, trebuie precizat faptul că Dan Culcer nu a fost şi nu este nici astăzi un om foarte comod. Articolul publicat în \"Tribuna\" (nr. din 16-31 iulie, 2006), cu referire la Donna Alba, ne relevă un autor criptic, dar şi un spirit critic, uşor maliţios, poate chiar răutăcios uneori. Dacă veţi citi \"Un loc geometric\", volum de debut, publicat în 1973 sau \"Jurnalul unui vulcanolog\", veţi putea constata chiar dumneavoastră acest fapt. Cu toate acestea, contactat de noi la Paris în urmă cu puţin timp, a avut amabilitatea să publice două articole în Ziarul de Mureş. Nu fără a ne pune nişte condiţii legate de publicarea articolului, respectarea formei şi a sensului…condiţii fireşti, de altfel. Am tras atunci concluzia că este suspicios, încrederea nefiind deci punctul forte al domniei sale. Poate că are şi de ce…experienţele personale trăite în timp l-au făcut probabil, mai atent cu cei din jurul său.
Nume de cod: Donna Alba
Aşa cum rezultă din articolul publicat de Dan Culcer în iulie 2006 în revista \"Tribuna\", editată la Cluj, încercările sale de debut literar între 1968-1971 au fost sortite eşecului. Şi aceasta în condiţiile în care primise încurajări, mai mult chiar, redactori ai unor publicaţii locale îi promiseseră că îl vor publica cu proxima ocazie. Dar se părea că respectiva ocazie întârzia pentru Dan Culcer. \"Se întâmplase, scria Dan Culcer, că în ciuda unor repetate încercări de a publica poezie în presa românească din anii 1968-1971, şi a promisiunilor unor redactori în acest sens, debutul meu ca poet nu se concretiza. Nici acum nu ştiu de ce. Încerc să cred că nu din cauza lipsei de valoare a acestor texte publicate ulterior în volumul meu de debut…\" Explicaţia acestui fapt artistul avea să o afle abia peste aproape 30 de ani, deşi anumite bănuieli avea încă de atunci. Dar în continuarea respectivului articol, Dan Culcer \"ne scoate din beznă\": \"O ipoteză valabilă poate doar pentru presa locală din Târgu Mureş, privind amânarea publicării mele, ar fi legată de câteva note informative depuse în dosarul meu de securitate, semnate de o tânără pe atunci, poetă, fostă membră a cenaclului literar Liviu Rebreanu al Casei Sindicatelor din Târgu Mureş, cu numele de cod Donna Alba, cu prenume, altminteri, de roman, fiică de miliţian localnic, ulterior autoare de succes pe teme patriotice…comentată favorabil de Eugen Barbu şi Al. Piru. Indignarea şi scârba acesteia, bine şi principial mimate, se reţin…\".
Exerciţiu de perspicacitate…dar cine aruncă piatra?
Primii anii ai deceniului opt din secolul trecut sunt anii unei supravegheri discrete din partea securităţii mureşene asupra \"obiectivului\" Dan Culcer. Potrivit acestuia, chiar şi în colectivul redacţional al revistei \"Vatra\" din Târgu Mureş, ar fi fost infiltraţi informatori. Dan Culcer chiar îi nominalizează. Ceea ce nu este imposibil sau/şi neobişnuit. Ţinea de \"normalitatea\" acelor ani. Faţă de aceste afirmaţii (vezi caseta), după părerea mea foarte grave - mai ales că unele persoane gratulate cu epitete deloc onorante nu mai sunt printre noi şi deci nu au posibilitatea elementară să se apere - Audiatur et altera pars - (spre exemplu Serafim Duicu sau Ion Apostol Popescu) - trebuie să fim însă mai circumspecţi. Obişnuit \"să se joace literar\" cu cuvintele, poate că Dan Culcer, în acest caz, se joacă prea uşor cu ele, chiar nepermis de uşor. Să nu uităm că în mediul literar şi nu numai - dar aici poate mai mult ca în alte domenii - existau şi există invidii, interese, orgolii mai mult sau mai puţin satisfăcute. Ori în aceste cazuri trebuie să fim mai rezervaţi. În ceea ce o priveşte pe misterioasa Donna Alba, poeta-informatoare, Dan Culcer vine cu indicii cheie. Ne indică în primul rând iniţialele (M.N.), anul naşterii (1948), ne arată unde activa poeta la începutul activităţii sale literare (Cenaclul \"Liviu Rebreanu\" al Casei de Cultură a Sindicatelor din Târgu Mureş), dar şi faptul că ea se bucura de aprecieri favorabile din partea unor \"nume grele\" (precum Eugen Barbu şi Al. Piru). Amănuntele sunt suficiente, dar cu puţină răbdare şi cu un pic de perspicacitate, o putem identifica. Dar de ce Dan Culcer nu face el acest lucru în articolul publicat şi preferă doar iniţialele acesteia? I-a sugerat oare discret Donnei Alba să-şi facă “mea culpa”şi să iasă în public cu o mărturisire sau ne lasă pe noi să procedăm la un exerciţiu de perspicacitate şi \"să aruncăm\" piatra în locul domniei sale ? Consultând volumul \"Scriitori mureşeni\" de Ana Cosma şi punând cap la cap aceste informaţii, ele ne vor conduce spre Mara Nicoară. Totul se potriveşte. Dar ce garanţie avem că informaţiile oferite de Dan Culcer sunt adevărate şi nu sunt cumva sunt doar simple răutăţi menite să discretizeze sau chiar să distrugă un om? Ceea ce este foarte uşor astăzi când trăim nebunia colectivă a \"Dosariadei\". Un bărbat adevărat merge până la capăt, domnule Culcer, şi nu procedează în dulcele stil \"iezuit\". Adică altcineva să arunce piatra…
\"M.N., zisă Donna Alba, poetă născută în 1948, avea dreptate. Poezia mea era tipic reacţionară...Încerc să înţeleg de unde se trăgea animozitatea şi ura dânsei. Am o ipoteză, fiindcă ştiu că am certat-o pe poetă pentru porcăriile şi linguşelile versificate pe care începuse să le vândă, din motive strict pecuniare, ziarului local Steaua Roşie, Vatra şi unor reviste de la Bucureşti...\" (fragment dintr-un articol publicat în revista \"Tribuna\", 16-31 iulie, 2006)
Dan Culcer, critic literar, sociolog al literaturii, publicist
şi traducător - scurt CV:
* născut la 15 iunie 1941, la Sulina;
* pseudonime: Victor Halici, Arne Daniel Lekleve;
* şcoala elementară la Cluj şi Sighişoara;
* în 1957 a absolvit Liceul \"Emil Racoviţă\" din Cluj;
* în 1963 a absolvit Facultatea de filologie din cadrul Universităţii \"Babeş-Bolyai\" din Cluj;
* 1963-1970, asistent la Institutul de Teatru din Târgu Mureş;
* 1970-1971, cercetător pentru istoria teatrului la Filiala Academiei din Târgu Mureş;
* 1971-1987, redactor fondator, redactor şef adjunct şi titular de rubrică la revista \"Vatra\";
* din 1972, membru al Uniunii Ziariştilor din România;
* din 1975, membru al Uniunii Scriitorilor din România;
* din 1987, trăieşte în Franţa, la Paris;
\"...În şezătoarea literară ţinută marţi, 13.VI.1972, orele 20,00, la Sovata, în sala bibliotecii, cu puţini ascultători, Dan Culcer (se poate găsi zilnic la revista \"Vatra\", str. Sfatului, nr. 1, din Târgu Mureş) a citit pentru ceilalţi poeţi veniţi de la Bacău, poezii din volumul care i-a fost respins . A citit trei poezii. Prima poezie trata despre revolta lui minoritară, despre faptul că trebuie să-şi culce mâinile pe piept, să-nchidă ochii, să nu facă nimic pentru această lume. Poezia avea un sens reacţionar foarte accentuat, dar fiţi vă rog de acord că nu puteam să o reţin pe de rost. A doua poezie trata despre faptul că el încearcă să urce un munte, scria numai despre sânge putred, viermi care mănâncă morţi, puroaie şi spunea că sus pe munte a găsit un cadavru de femeie putred, că a făcut dragoste cu ea, că şi-a vărsat sămânţa, şi că din asta curge nu ştiu ce fel de izvor. Mi-a venit rău când l-am ascultat. Sensul celei de-a treia poezii era că ne înconjoară întunericul...\"
\"...I s-a dat sarcina (ofiţerul de securitate se referea la Donna Alba - n.r.) să încerce să obţină aceste poezii, precum şi să afle dacă mai are şi altele de acest gen\". (15.VI.2006)
(fragment din nota de informator semnată Donna Alba şi măsurile dispuse de ofiţerul de securitate, responsabil de caz - publicat în revista \"Tribuna\", 16-31 iulie 2006))
Dan Culcer despre atmosfera din redacţia revistei \"Vatra\":
\"Cornel Moraru (C.M.) nu poate fi angajat. (la revista Vatra - n.r.) Guga a fost la partid unde, cică, i s-ar fi spus cauza, dar nu o poate comunica. Sin crede ca e iarăşi vorba de o manevră. Poate suspiciunea lui Sin e exagerată. Mă întreb totuşi ce poate să fi făcut C.M. ca să oblige securitatea să intervină peste capul serviciului de cadre al partidului? Se susţine că vin iarăşi vremuri grele. Guga mă sfătuieşte de mult să-mi ţin gura căci turnătoria funcţionează. El însuşi este de fapt cumplit de înfricoşat. Avem şi noi turnătorul nostru, dincolo de vizitele dese ale unui oarecare Grama (căpitan de securitate) care răspunde de redacţie, pe \"maestrul\" Serafim Duicu, un oltean fără scrupule.
(N.A. 1999 - Am aflat mult mai târziu, de la cel în cauză, că pricina opoziţiei securităţii, aşa cum i se reproşase pe atunci, era faptul că C.M. avea influenţă asupra elevilor săi şi că le dădea să citească cărţi interzise). Sin susţine că Guga l-a adus special în redacţie pentru a mă ţine în şah. Mă rog, cert este că de la o vreme nu mai am control asupra sectorului de critică nici cât aveam deşi sunt teoretic responsabil cu acest domeniu. Orice aş face, nu pot împiedica să se scrie despre cărţi proaste în stilul lipsit de profunzime şi atitudine al lui Serafimache. Plus că ni-l bagă pe gât pe mamelucul retoric care se numeşte Ion Apostol Popescu, fost profesor de română al lui Guga la Gherla, cred…\"
(Fragment din \"Jurnalul unui vulcanolog\" de Dan Culcer)
Nicolae BALINT
Comentarii
Trimiteți un comentariu