Treceți la conținutul principal

Dan Culcer. 10 noiembrie 2005. Scrisoare deschisă membrilor Consiliului Uniunii

Scrisoare deschisă membrilor Consiliului Uniunii scriitorilor din România întruniţi la 10 noiembrie 2005 la Bucureşti

Elancourt, 8 noiembrie 2005

Domnilor Consilieri,

În calitatea mea de membru al Asociaţiei scriitorilor din Tîrgu Mureş, de membru al uniunii noastre profesionale, şi în baza articolelor 1,2,4,7 ale Statutului USR, vă adresez acest mesaj public, într-o chestiune de maximă urgenţă şi de maximă gravitate: încercarea de reinstalare a post-cenzurii în presa culturală din România, după ce am constatat că, între 9 septembrie 2005 şi data acestei scrisori, Uniunea scriitorilor din România, prin reprezentantul său legal, preşedintele, nu răspunde nici mesajelor private, nici celor publice pe care eu sau alţi confraţi scriitori i le-au adresat. Iar cînd, totuşi, se exprimă în spaţiul public, intervenţiile unor membrii ai Comitetului director sunt autoritariste, evazive şi neargumentate.

Prin prezenta, contest cu fermitate decizia Comitetului director, despre conţinutul căreia am aflat din presă, privind demiterea din postul de redactor şef-adjunct al revistei «Viaţa românescă» a ziaristului şi scriitorului Liviu Ioan Stoiciu.

Această decizie, care implică reinstaurarea cenzurii, pe care eu o calific forma gravă de abuz de putere şi de interpretare, foloseşte ca pretext al demiterii lui Liviu Ioan Stoiciu, apariţia unui fragment de Jurnal semnat de scriitorul exilat, Paul Goma, în numarul 6-7 al revistei Viaţa românească.

Contestaţia mea se bazează pe următoarele seturi de argumente:

Primo: Jurnalul este o specie literară. Textul în cauza este un jurnal şi are un autor. Responsabilitatea pentru conţinutul textelor, aşa cum se menţioneaza pe coperta a III-a a revistei, revine în întregime autorilor, deci lui Paul Goma.

Citez: «Redacţia revistei Viaţa românească publică opiniile, oricît de diverse, ale colaboratorilor ei. Responsabilitatea pentru conţinutul fiecărui text aparţine, în exclusivitate, autorului.»
«Conform prevederilor Statutului, Uniunea scriitorilor din România nu este responsabilă pentru politica editorială a publicaţiei şi nici pentru conţinutul materialelor publicate.»

Acţionînd în contrasens cu aceste prevederi, Comitetul director încalcă Statutul. În consecinţă vă rog să analizaţi şi sancţionaţi această încălcare a prevederilor statutare prin care, în mod explicit şi implicit, Comitetul director şi preşedintele Nicolae Manolescu îşi arogă funcţia de post-cenzură, aşa cum era aceasta practicată de către Direcţia publicaţii a fostului Consiliu al culturii şi educaţiei socialiste.

Ignorarea acestor implicaţii şi aprobarea acestor decizii, v-ar face, domnilor consilieri, coresponsabili de reinstaurarea cenzurii în România anului 2005.

Secundo: Funcţia lui Liviu Ioan Stoiciu este aceea de redactor şef-adjunct, aceasta implică publicarea şi nu cenzurarea operelor confraţilor săi.

Tertio: Calificarea, de către Comitetul director, care este autorul comunicatului, a jurnalului lui Paul Goma ca fiind «antisemit», şi implicit a autorului cu acelaşi termen, nu are nici o bază morală şi legală. Simpla calificare, afirmaţie lipsită de orice argumentare, citare sau analiză contextuală, este o calomnie şi va fi tratată ca atare de orice instanţă. Iată în ce termeni face Nicolae Manolescu această calificare 'incontestabilă':

«Problema noastră era că în revista Uniunii a apărut un text pe care noi l-am considerat antisemit şi, din pacate, nu e discutabil, chiar aşa este.» (Revista 22, nr. 813, interviu de Rodica Palade). Adică Nicolae Manolescu îşi declară opinia indiscutabilă. Din fericire, chiar şi o hotărîre de justiţie poate fi contestată.

Ceea ce este mai cu seamă grav: o acuzaţie de natură penală este lansată, în modul cel mai iresponsabil, direct în presă, fără măcar lectura integrală a textului incriminat, adică a seriei de fragmente care au fost publicate în numerele anterioare ale «Vieţii Româneşti». Declaraţiile unuia din membrii Comitetului, consemnate de presă, stau mărturie că această lectură nu fusese făcută la data Comunicatului. Iar scoaterea din contextul unei opere a unui fragment, pentru a defini opţiunile morale şi politice ale unui scriitor, pentru a-l acuza penal, descalifica moralmente şi intelectualmente un critic literar, devenit acuzator, agent al politiei spiritului sau cenzor.

Acestea să fie calităţile pentru care Nicolae Manolescu a fost ales preşedinte al Uniunii scriitorilor, acesta mandatul care i-a fost încredinţat? Articolul 1 al Statutului este ignorat de Domnia sa.

Quarto: Revista «Viaţa Românească» este editată de Uniunea scriitorilor şi de Redacţia Publicaţiilor pentru Străinatate, un departament al Cancelariei Primului-Ministru. O decizie cu caracter punitiv cere aplicarea Codului Muncii cu implicarea ambilor editori. Care este temeiul legal pentru a decide degradarea cu aspect punitiv, dintr-o funcţie superioară într-una inferioară, a unui ziarist care nu a facut nimic contrar legislaţiei muncii?

Organizaţiile internaţionale de apărare a ziariştilor faţă cu abuzurile editorilor vor fi sesizate. Cancelaria Primului ministru, Redacţia Publicaţiilor pentru străinătate, deasemenea.

Aspectul penal al acuzaţiei aduse autorului Jurnalului, Paul Goma, repet, singur responsabil, este o chestiune care depăşeşte competenţa Domniilor voastre. Nu sunteţi istorici.

Nu mai există nici o împuternicire prin care unii, scriitori-activişti de partid, se erijau în judecători, în numele oamenilor muncii de la oraşe şi sate, aşa cum se practicau, sub Comunism, şedintele publice de acuzare, pe care Paul Goma şi Liviu Ioan Stoiciu le-au îndurat deja. Unii dintre dv. le-au cunoscut de asemenea. Şi eu.

În schimb, în planul culturii, decizia (administrativă) a unei comitet nu absolvă de responsabilitate conştiinţa intelectuală individuală. Şi, din acest punct de vedere, o conştiinţă critică are dreptul şi obligaţia să se disocieze de o atitudine sau decizie administrativă pentru ca datele problemei sunt complet schimbate: analiza se petrece în spaţiul public, unde veghează justiţia şi ridicolul.

Sunt sigur că veţi avea forţa şi înţelepciunea să contestaţi inerţia etichetelor. Să judecaţi cu luciditate consecinţele unei decizii pripite a Comitetului director. Să interveniţi cu răbdare pentru a-i convinge pe membrii săi că se află pe o cale a abuzului. Să curmaţi abuzul. Şi să lăsaţi justiţia sau înţelepciunea cercetătorilor, a istoricilor - odată adunate suficiente elemente probatorii, care pentru moment lipsesc în bună parte - să judece situaţia la care se referă scrierile lui Paul Goma.

Iar dacă dl Nicolae Manolescu va considera că a fost dezavuat de decizia Dv. calmă şi vă va propune demisia sa, acceptaţi-o. Nu e singurul om din România care poate salva de ruşine şi ridicol Uniunea scriitorilor, şi prin ea pe noi toţi, membrii săi. Se vor mai aflînd chiar printre Dv. oamenii liberi de care avem nevoie.

Scrisoare Deschisă lansată şi pe site "Alternativa"
http://www.alternativaonline.ca/
ALTERNATIVA / THE ALTERNATIVE / L'ALTERNATIVE
ANUL 3 Nr.25 - NOIEMBRIE 2005

Dan Culcer,
scriitor şi ziarist

http://www.atheneum.ca/modules/news/article.php?storyid=38

http://snipurl.com/22ks1

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

O mizerabilă formă a confuziei criteriilor

« Cercetarea lui George Voicu seamănă cu gestul energic al omului care deschide larg fereastra, într-o încăpere neaerisită. Ne atrage atenţia, implicit, că nu e suficient să examinăm cvasi-dispariţia evreilor din cultura română de azi, sau uciderea lor, în timpul Holocaustului. E necesar să rememorăm premisele şi contextele care au putut face toate acestea cu putinţă. »- scrie Laszlo Alexandru în revista sa electronică , recenzând cartea lui George Voicu, Radiografia unei expatrieri: cazul Lazăr Şăineanu , recent publicată de Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” de la Bucureşti. Voi citi negreșit cartea lui George Voicu. Tocmai fiindcă probabil rememorează nu doar premisele și contextele cvasi-dispariției ci și cele ale prezenței evreilor în cultura română. Fiindcă, tocmai acest aspect este adesea eludat de cercetarea românească. Ne-am putea întreba ce are acest subiect istoric, de altfel pasionant și plin de triste învățăminte de minte pentru

Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc

 Denunț contra lui Dan Culcer. Contextul polemic. Manolescu, Cornea, Oișteanu, Tismăneanu etc Texte și surse documentare. Stimați colegi scriitori, difuzez o serie de legături, sau linkuri cum se zice în romgleză , pentru informarea Dvs., pentru reconstituirea unor intervenții în presă, care, în rezumat, se reduc la un denunț, inițiat de Nicolae Manolescu, relansat de Andrei Cornea, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș. În spatele unei pretinse polemici grupul declară, în toate oficinele la care au acces, că aș prezenta un sindrom de antisemitism . Sunt acuzat de «antisemitism» pentru că am afirmat într-un studiu din revista Vatra , că succesul, cât este, real sau construit propagandistic, al operei lui Norman Manea pe piața cărții, are la bază un troc intracomunitar, scrierea unui pamflet comandat, intitulat Felix Culpa . Cronologia simplă și declarațiile lui Norman Manea pot servi drept probe, alături de diverse articolele mai vechi din România literară , publicate d

România. Secolul al XIX-lea. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri

 Invazia economică și demografică a României în a două jumătate a secolului al XIX-lea are un aspect care poate fi pus în legătură cu comerțul actual de droguri. E vorba de cucerirea până aproape de monopolizare a comerțului cu alcooluri de către evrei. Singura cârciumă din Copalnic-Mănăștur, localitate ardeleană în care au trăit strămoșii mei, era ținută de evreica Zeiger Roza, localul fiind așezat lângă pod. Vindea alcool extras din porumb care provoca uneori orbirea consumatorilor. Cârciumarii evrei — strămoșii comercianților de droguri.